Intr-un far indepartat,
peste valuri de himere,
sta intr-un morman de pene,
leganandu-se pe un navod,
un inger,
cu o sticla de rom in mana
si cu o harpa cu cateva corzi rupte pe piept,
cantand un psalm stalcit,
de aleluia si pomi interzisi
si isi incalzea la 144 de lumanari lumina aureolei,
de viscolul de ganduri
si marii de suspine,
lasand doar o raza de sperantza
prin ceatza vietzii
corabiilor cautatoare de cale !
Iubire… endorfina …sex.. sertonina… .zbor!
Cand visez ca zbor ,imi simt corpul usor si ma ridic cu un gol in stomac pe marginile visului
Si sunt un zburator inascut de parca undeva in marea nefolosita a creierului exista un kitt instalat special pentru zbor
Ar fi atat de usor sa ma las purtat de aier asa cum fac pasarile cerului !
Dar nici pasarile nu s-au nascut zburand !
De pe marginea cuibului imi dezmortesc aripile pentru primul meu zbor!
Vis …melatonina …curaj…adrenalina…zbor
Unii zboara artificial, altii zboara virtual dar sunt si unii care zboara spiritual !
Insa zborul meu nu va fi o metafora
Pur si simplu imi voi adapta corpul la nevoile aerodinamice si voi decola
Si poate cine stie voi sparge chiar si bariera sunetului!
Si voi intra in cartea recordurilor:
“Primul om supersonic “!
Si nu doar din nevoia obsesiva de a fi liber de mine voi zbura ,
Ci pur si simplu din nevoia naturala de a evolua!
Euforie… anfetamina …zbor …dopamina
Pana si ingerii ma vor invidia ,daca ingerii ar putea avea astfel de sentimente
Si vor zice:- Doamne daca totzi oameni vor evolua in pasari
Noua dane cozi de comete sa brazdam cosmosul cu ele !
Iar Dumnezeu in toata omniprezentza si omniscientza lui va zambii bland peste coruri !
-Pace voua ,pace voua!
M-am trezit tot legat de mama gravitatie ca de un cordon ombilical…cofeina
Ma doare creierul de la atata instalat…aspirina
iubire…lumina… pace…lumina …libertate…lumina…zbor !
Ceata acopera sclipirea felinarelor si absoarbe stralucirea orasului intr-o pasta cenusiu-violeta cu irizatii de galben si alb !
O lava cu proprietati acrilice modeleaza intreg orasul intr-un tablou impresionist.
Nici o urma de sentiment ,nici macar vreo soapta intr-o ureche neatenta si motaitoare pe la vreun geam !
Nimic, doar huruitul nencetat al strazii unde se revarsa masini infinite, care merg Dumnezeu stie unde si de ce,
Merg de dragul drumului, merg din iubire pentru cale !
Zgomotos dar fara nici un sunet facut de vreun gand aevea venind din ceata …
Aceasta Plapuma cenusiu-violeta de puf din pene de pescarusi, de ingeri, de pinguini, iar pescarusi, prinsi in valtoarea invelitoare, se aud zbierand dezorientati undeva deasupra constiintei, deasupra intregului, deasupra orasului intregit de somn, pace si ceata …
Locuiesc intr-un labirint de oglinzi fermecate
Partea proasta este ca am un sentiment de claustrofobie
Cand ma uit in ele incep sa simt ca ma sufoca oglinzile
Ca si cum de indata ce ma privesc, la orice distanta m-as afla,
Incepe sa se apropie de mine foarte repede !
Si ma sperii si incep sa fug si sa strig:
-Dumezeule daca va intra cu totul in mine si eu din oglinda, voi fi eu ?!
Celelalte oglinzi nu-s vor da seama,vor crede ca eu sunt doar o alta oglinda,
Dar eu voi stii ca nu sunt eu ,si Doamne ce sa fac ?
Fug si fug si imi simt plamanii cum vor sa imi sara din piept certandu-ma
“Oprestete faaaa in pizda mati nu vezi ca nu mai e aier!!”
M-au sufocat oglinzile si vin toate spre mine care mai de care mai speciala, mai diferita,
Mai puternica ,mai stapana pe sine, mai rosie ,mai vrajitoare ,mai printesa ,mai apa ,mai foc ,mai unica
Mai lasati-ma in pace !Plecati, toate ! Asa am sa le spun frumos intr-o zii cu mainile la ochii ,binentzeles:
Chiar nu vreau sa va vad !Nu vreau sa ma vad in nimic , nu vreau sa vad nici urma de reflexie ,nu oglinzi ,nu luciu de apa si nici macar capete de lingurite sa fie clar !
Astazi nu vreau sa privesc in nimic ! Vreau doar sa stau asa pur si simplu eu cu mine asa cum sunt fara nici o parere si fara nici un comentariu de subtext in genu “ah ce grasa esti ” sau cine stie ce alta porcarie!
Nu, clar si ferm nu, azi vreau sa fiu eu si atat !
Si ele o sa se opreasca frumusel si o sa se priveasca intre ele si o sa se inghita una pe alta pana nu or sa mai stie care e care si vor de veni o mare mare oglinda care se reflecta pe ea insasi caci eu nu o sa ma uit si daca o sa indrazneasca sa vina sa ma inghita am sa fug eu spre ea cu ultima suflare si am sa trec fix prin ea si apoi vom vedea cine e cine ?
Poate ca o sa devin eu, ea si ea o sa devina eu.
Si cum nu sunt si altzi eu doar ea o sa stie ca sunt eu .
Iar ea o sa se oglindeasca in mine si eu nu o sa ma mai oglindesc in nimic !
s-au spart ingerii intere ei ,in cer,unii de altzii !
si ploua cu cioburi de aripi frante
peste orasul ambalat in hartie creponata.
peste inimi de sare ,de nisip si ceatza…
alerg pritre fulgere pe plaja !
alerg urmarit de zeii cei reci ,de zeii pagani,
ranit la picior ,la piciorul stang !
mi- s-a scurs inima prin picior in mare!
s-au spart urland iubirile de mine!
si ploua cu simfonii de unde si strigate
de trupuri goale ,arse de freamate!
imratzisandu-se cu ingerii zdrobitzi da atata pamant!
pamantul imbibat cu sangele cavalerilor !
mestectzi de foamea reginei sabie,reginei roshi!
alerg pe Marte, cu mana mea dreapta muscata
de sharpele numit dorintza, fara sa pot sa te ating !
doar sa te privesc prin ceatza
ceatza in ochii mei ,ploaie in inima mea!
ploua cu acid sulfuric peste lantzuri si ziduri
topind orasele inimi mele transformand totul
intr-un imens desert in care numai talpile
ingerilor se mai aude dansand in cer !
Akbal !Akbal !
Akbal adanc cufundat intre stele
Si umbre ascunse dupa dantele si voaluri de vis!
Pisica de sticla lichida furishandu-se prin colturile oglinzii,
Printre morminte pagane de lumi uitate,disparute,pline de idoli
Din piatra cioplita,mancata de muschi si vegetatzie luxurianta.
Akbal pierdut ,transparent in razele lunii incandescnte !
Castele de cuartz,in ruina ,alb incandescent,albastru,negru profund! Akbal!
Bakeneko haladuind prin ceatza somnului de zeu,
Spirit de consistentza albastra-argintie,
Ochiul visului se zbate se zbate pulsand viatza in lumi din praf si nisip alb!
Furtuna de forme fara forma, doar conturand intentzia
Si apoi disparand in frematul viscolului…
Akbal ,noapte profunda ,negru,nimic…
Miere din polen de stele curgand in loc de lacrimi pe chipul lunii,
Nu trista dar in extaz de iubire,iubire de plin,plinul tacut de deasupra orasului!
Vreau sa ploua cu mine peste tine orasul meu de sticla,torential,
Sa nu ne vedem privirile printre geamuri siroind,dar nu triste,nici singure
Ci scaldate in soapte de luna iubind in extaz,
Simtzindu-ne doar in umbra de luna ce cade peste inimile noastre,
Cautandu-ne printre perdele de apa si plangand cu lacrimi de miere,tacut dar plin,in extaz!
Sunt usoara ca un fulg intr-un rasarit alb,
un fulg alb purtat de vant,
un vant bland,
un vant din sud,
din sudul cald unde pasarile se adapostesc de gerul iernii albe!
iarna plina de pace inghetzata!
pace izvorand din soarele alb!
pe lacul inghetzat un fulg vibrand,
abia atingand oglinda rece,
oglinda mintzii, ce reflecta razele soarelui alb spre cer!
inima mea e usoara ca un fulg vibrand la atingerea aierului cald din sud!
sudul bland al pasarilor.
inima mea e deschisa ca un ceas
bucuroasa sa arate timpul sau tuturor celor care au nevoie sa isi regleze ridmul iubirii!
iubirea sudista ce are mereu grija de pasarile sale!
ploua cu niste pasi pe nisipul incins ,
talpi ude sfaraiind prin desertul Attacama,
mintea mea amnezica s-a trezit in pustiu unde soarele ultraviolent zbiera spre cerul ramas deasupra lui
si scuipa explozii albastre spre hainele mele pline de potopul din Calcuta ,
de unde togmai ce alergam printre masini si muson ,
cand am deschis usa casei si au inceput sa imi friga talpile …
