Armata de ingeri isi zvanta aripile ude de sangele demonilor ucisi,la soarele-n vartejuri de foc purpuriu,
Sus,pe creasta muntelui inghetat si intins ce domneste peste tinutul cenusei.
Sufletul sta centrat in sclipiri de perla, in mijlocul adancului limpede si dens de spatiu,se zbate ,zvagneste si sufera dupa razboiul astrilor pisati intre ploape.
Vino taccere si ingroapa prietenul intre campii de petale de flori si praf de stele!
Corbul bate din aripi iar pisica se linge pe labe, in noaptea inchisa in lacrimi sarate!
Se duce ,se desprinde de undele, ce se izbesc si ricoseaza unele de altele si curge in cascada absoluta a intregului.
Nu mai e, numai noi ramasi pe marginea abisului incremeniti si reci,
Tragem cuprinsi de frig din tigara ,mancand cu pofta fumul de soapte,
Ce ne inbraca din minte cu amintiri si rasete rupte din pelicule de celuloid.
Morti,inghetati si gri ,
Ne intoarcem cu spatele la luna in urlet de lup!
O ceata de aripi albastra alearga cu spiritul unit intr-un singur bob de lumina
Si mesteca furia balaurului ce scuipa acid sulfuric si frica!
Lupul rataceste singuratic prin canionul intins si pustiu…
Sa ratacit prin el si a plecat sa se caute in gradina din oglinda!
Grei ,legati cu spadele in mana
Noi ingeri,ei ingeri ,voi cei multi ,cei nenumarati, cei etichetati, cei acelas mare si imens tot!
Prin ceatza ne ducem si incercam sa-i deslusim cu fetele lor topite ,de ceara!
Pe tine te stim !Tu esti baiatul care cioplea, pe margiea raului un fluier de trestie,
Pentru zanale ce-ti v-or canta la apus !
De ce taci ?
Stai ,mai stai hai sa mai ascultam odata muzica rotilor de tren ,nu pleca ,nu pleca!
Mai stai cu noi la foc,asculta cantecul batranului vrajitor si imparte cu noi bucata noastra de fericire!
Vino tacere si ingroapa prietenul intre campii de petale de flori si praf de stele!
Corbul bate din aripi iar pisica se linge pe labe, in noaptea inchisa in lacrimi sarate…
Tu ce vrei sa fi cand ai sa te faci mare ?
