printre dune argintii
viscolea un fulg
albastru ,phonix
Sa am incredere in tine ar fi ca si cum m-as sprijini de ceatza !
Si totusi ce e increderea daca nu o ceatza ?
Ceatza ce face ca aierul sa devina zid si zidurile abur !
Sa am incredere ar fi ca si cum as creea o lume din nimic !
incredere ,incredere,credintza , crezi ,cred ,te cred
-formula magica ce face apa in vin ,vinul in sange si sangele in vinul care ne aduce aminte sa credem
Sa credem ca si cum prin credintza transformam ceatza in ziduri si zidurile in ceatza !
In tine ? am ..am!
Nu sta lipit de tine !
Fi lichid si curgi in paharul meu,
Sa te sorb,sa te beau,sa imi hranesc
Celulele deshidratate cu esenta ta de zmeu plin de venin…
Venin ,ce cuvant pompons si exacerbat
Pentru un moment atat de modest!
Pe pielea mea incinsa curge un suvoi racoros de intuneric.
Taci!Prefa-te ca n-ai inteles ce vreau,
Pentru ca nu vreau doar ma balacesc in fluidele tale priviri de felina.
Pune-ti buzele in palma mea ,dar nu ma atinge !
Linge-te pe degete dar nu ma gusta,
Miroase-ma si intoxica-ti ficatul cu parfum de dementa si teama!
Relaxeaza-te! Prea mult sange in inima iti va murdari cersafurile!
Mesteca-mi culorilorile si inghite in sec ,
Stai la panda pe tavan si vaneaza-mi umbra pe perete !
Nu te speria bratele mele n-or sa se inoade de inima ta,
Eu sunt aici doar pentru cafeaua de dimineata…
“tacerea se asterne peste noi”
ce cliseu mai e si expresia asta !
ai mangaiat vreodatata un bloc de gheata ?
sincer mi se pare cea mai perversa atingere
e fina si alunecoasa dar totusi dura si inghetata…
imi vine sa spun chestia asta de fiecare data cand ma gandesc la tine :
“tacerea se astrene peste noi “
as vrea sa imi vezi toate personajele pe care le-as juca pentru tine in fiecare zi!
si totusi tu esti contrapunctul galagiei sufletului meu
iar langa tine nu pot decat sa tac si trebuie sa intelegi ca eu nu prea stiu sa fac asta !
invata-ma sa tac!
invata-ma sa simt!
invata-ma sa fiu !
“tacerea se asterne peste noi “
ce cliseu mai e si expresia asta !