peste valuri de himere,

sta intr-un morman de pene,

leganandu-se pe un navod,

un inger,

cu o sticla de rom in mana

si cu o harpa cu cateva corzi rupte pe piept,

cantand un psalm stalcit,

de aleluia si pomi interzisi

si isi incalzea la 144 de lumanari lumina aureolei,

de viscolul de ganduri

si marii de suspine,

lasand doar o raza de sperantza

prin ceatza vietzii

corabiilor cautatoare de cale !

Cand visez ca zbor ,imi simt corpul usor si ma ridic cu un gol in stomac pe marginile visului

Si sunt un zburator inascut de parca undeva in marea nefolosita a creierului exista un kitt instalat special pentru zbor

Ar fi atat de usor sa ma las purtat de aier  asa cum fac pasarile cerului !

Dar nici pasarile nu s-au nascut zburand !

De pe marginea cuibului imi dezmortesc aripile pentru primul meu zbor!

Vis …melatonina …curaj…adrenalina…zbor

Unii zboara artificial, altii zboara virtual  dar sunt si unii care zboara spiritual !

Insa zborul meu nu va fi o metafora

Pur si simplu imi voi adapta corpul la nevoile aerodinamice si voi decola

Si poate cine stie voi sparge chiar si bariera sunetului!

Si voi intra in cartea recordurilor:

“Primul om supersonic “!

Si nu doar din nevoia obsesiva de a fi liber de mine voi zbura ,

Ci pur si simplu din nevoia naturala de a evolua!

Euforie… anfetamina …zbor …dopamina

Pana si ingerii ma vor invidia ,daca ingerii ar putea avea astfel de sentimente

Si vor zice:- Doamne daca totzi oameni vor evolua in pasari

Noua dane cozi de comete sa brazdam cosmosul cu ele !

Iar Dumnezeu in toata omniprezentza si omniscientza lui va zambii bland peste coruri !

-Pace voua ,pace voua!

M-am  trezit tot legat de mama gravitatie ca de un cordon ombilical…cofeina

Ma doare creierul de la atata instalat…aspirina

iubire…lumina… pace…lumina …libertate…lumina…zbor !

O  lava cu proprietati acrilice modeleaza intreg orasul intr-un tablou impresionist.

Nici o urma de sentiment ,nici macar vreo soapta intr-o ureche neatenta si motaitoare pe la vreun geam !

Nimic, doar huruitul nencetat al strazii unde se revarsa  masini infinite, care merg Dumnezeu stie unde  si de ce,

Merg de dragul drumului, merg din iubire pentru cale !

Zgomotos dar fara nici un sunet facut de vreun gand aevea venind din ceata …

Aceasta Plapuma cenusiu-violeta de puf din pene de pescarusi, de ingeri, de pinguini, iar pescarusi, prinsi in valtoarea invelitoare, se aud zbierand dezorientati undeva deasupra constiintei, deasupra intregului, deasupra orasului intregit de somn, pace si ceata …

Partea proasta este ca am un sentiment de claustrofobie

Cand ma uit in ele  incep sa simt ca ma sufoca oglinzile

Ca si cum de indata ce ma privesc, la orice distanta m-as afla,

Incepe sa se apropie de mine foarte repede !

Si ma sperii si incep sa fug si sa strig:

-Dumezeule daca va intra cu totul in mine si eu din oglinda, voi fi eu ?!

Celelalte oglinzi nu-s vor da seama,vor crede ca eu sunt doar o alta oglinda,

Dar eu voi stii ca nu sunt eu ,si Doamne ce sa fac ?

Fug si fug si imi simt plamanii cum vor sa imi sara din piept certandu-ma

“Oprestete faaaa in pizda mati nu vezi ca nu mai e aier!!”

M-au sufocat oglinzile si vin toate spre mine  care mai de care mai speciala, mai diferita,

Mai puternica ,mai stapana pe sine, mai rosie ,mai vrajitoare ,mai printesa ,mai apa ,mai foc ,mai unica

Mai lasati-ma in pace !Plecati, toate ! Asa am sa le spun frumos intr-o zii cu mainile la ochii ,binentzeles:

Chiar nu vreau sa va vad !Nu vreau sa ma vad in nimic , nu vreau sa vad nici urma de reflexie ,nu oglinzi ,nu luciu de apa si nici macar capete de lingurite sa fie clar !

Astazi nu vreau sa privesc in nimic ! Vreau doar sa stau asa pur si simplu eu cu mine asa cum sunt fara nici o parere si fara nici un comentariu de subtext in genu “ah ce grasa esti  ” sau cine stie ce alta porcarie!

Nu, clar si ferm nu, azi vreau sa fiu eu si atat !

Si ele o sa se opreasca frumusel si o sa se priveasca intre ele si o sa se inghita una pe alta pana nu or sa mai stie care e care si vor de veni o mare mare oglinda care se reflecta pe ea insasi caci eu nu o sa ma uit si daca o sa indrazneasca sa vina sa ma inghita am sa fug eu spre ea cu ultima suflare si am sa trec fix prin ea si apoi  vom vedea cine e cine ?

Poate ca o sa devin eu, ea si ea o sa devina eu.

Si cum nu sunt si altzi eu doar ea o sa stie ca sunt eu .

Iar ea o sa se oglindeasca in mine si eu nu o sa ma mai oglindesc in nimic !

Akbal adanc cufundat intre stele

Si umbre ascunse dupa dantele si voaluri de vis!

Pisica de sticla lichida furishandu-se prin colturile oglinzii,

Printre morminte pagane de lumi uitate,disparute,pline de idoli

Din piatra cioplita,mancata de muschi si vegetatzie luxurianta.

Akbal pierdut ,transparent in razele  lunii incandescnte !

Castele de cuartz,in ruina ,alb incandescent,albastru,negru profund! Akbal!

Bakeneko haladuind prin ceatza somnului de zeu,

Spirit de consistentza albastra-argintie,

Ochiul visului  se zbate se zbate pulsand viatza in lumi din praf si nisip alb!

Furtuna de forme fara forma, doar conturand intentzia

Si apoi disparand in frematul  viscolului…

Akbal ,noapte profunda ,negru,nimic…

Nu trista dar in extaz de iubire,iubire de plin,plinul tacut de deasupra orasului!

Vreau sa ploua cu mine peste tine orasul meu de sticla,torential,

Sa nu ne vedem privirile printre geamuri siroind,dar nu triste,nici singure

Ci scaldate in soapte de luna iubind in extaz,

Simtzindu-ne doar in umbra de luna ce cade peste inimile noastre,

Cautandu-ne printre perdele de apa si plangand cu lacrimi de miere,tacut dar plin,in extaz!

un fulg alb purtat de vant,

un vant bland,

un vant din sud,

din sudul cald unde pasarile se adapostesc de gerul iernii albe!

iarna plina de pace  inghetzata!

pace izvorand din soarele alb!

pe lacul inghetzat un fulg vibrand,

abia atingand oglinda rece,

oglinda mintzii, ce reflecta razele soarelui alb spre cer!

inima mea e usoara ca un fulg vibrand la atingerea aierului cald din sud!

sudul bland al pasarilor.

inima mea e  deschisa ca un ceas

bucuroasa sa arate timpul sau tuturor celor care au nevoie sa isi regleze ridmul iubirii!

iubirea sudista ce are mereu grija de pasarile sale!

talpi ude sfaraiind prin desertul Attacama,

mintea mea amnezica s-a trezit in pustiu unde soarele ultraviolent zbiera spre cerul ramas deasupra lui

si scuipa explozii albastre spre hainele mele pline de potopul din Calcuta ,

de unde togmai ce alergam printre masini si muson ,

cand am deschis usa casei si au inceput sa imi friga talpile …

viscolea un fulg

albastru ,phonix