Eu

durerea e dor de Dumnezeu
cand eu sunt in eu am spor la zbor
sar intr-un picior ,am o singura aripa,ma fac planor
n-am nici o harta sau vre-un plan ,dar nici nu sunt chior 
vad clar directia
ma ghideaza introspectia
la intersectia
dintre bine si rau
nu sunt pilot sunt navigator
astral am o harta ,ma ghidez dupa simbol
cuceresc dimensiuni noi
3,4,5,6,7
sunt explorator ,liber descult fara bagaj
cu detalii nu ma mai car
macar
stiu ca in curand o sa ma car
pe alta planeta
cu o naveta
fratii mei stelari cosmici,sirius, pleiade arcturius
la loja albastra am scaunl meu
din eu in eu
ma teleportez traverse infinitul cu gandul ,cu intentia
sunetul e conventia
pentru modularea materiei
atentie la transfer
prefer
sa plec cu vantu
cuvantul
cheia e in voi
asta e jocul lui Dumnezeu jucat intre noi
„eu”!
stai pe faza nu parasi centrul
aruna-te unde vrei asta e momentul
fi creator si co cretor
iar cand mori de dor
aduti aminte ca nu exista timp
liniar nu suntem nicaieri ,e foarte simplu
invata de la luna,fameie, respecta ciclu
saruta pamantu adu intelegere
aho

Reclame
Published in: on decembrie 17, 2018 at 6:05 pm  Lasă un comentariu  

Dansul Cobrei

Asumati intunericul si nimic nu te va mai infrange
Asumati lumina si nu te vei mai simtii niciodata singur !
Doua fete ale aceluias drum
Singura diferenta dintre vis si realitate, este asumarea !

Mai luat de mana si ne-am aruncat in abis!
Eu gol si tu intreg ,violenta mea nu isi va gasi pacea decat in palma ta!

Completa contemplare au unui dans de cobra

Priveste-ma in ochii daca mai ai puterea sa crezi in tine

Fi viu ,asumati durerea

Fi etern ,asumati placerea

Fi tu cel ce saprge oglinda

Nu te impiedica de prag
Fa un salt astral ,constient

Intre separat si unit, alege sa fii explorator

Nu te teme si nu iubii

Ramai la mijloc si danseaza

Danseza pe coama Cobrei

Published in: on aprilie 28, 2018 at 1:12 pm  Lasă un comentariu  

Sufletului meu Nepereche

Muza mea ,o statuie de metal ,rece, alunecoasa si goala.
Zeule ,cine esti ?
Simt sa lupt impotriva ta cu lava vuclanilor, cu furtuna norilor!
Opozitia ta imi da putere ,tacerea ta, imi da muzica pe care sa dansez.
Zeule ,cine esti ?
Te-am vazut in fiecare ,ma alergi prin vise sa ma omori ,te caut sa te rapun prin oameni!
Esti conflictul care ma impinge spre evolutie!
Esti eul meu cel de ne imbratisat!
Te iubesc ,ma faci sa traiesc!
Esti razboiul care omoara veriga slaba din mine.
Shiva ,Saturn ,Sheitan ,sarpele ce se incolaceste pe copacul meu interior .
Multumesc ,te sarut muza mea!
Buze sculptate in piatra,
Iti primesc imbratisarea intunecata si binecuvantarea,
Ofranda mea sunt lacrimile mele prin care lepad bucati din mine, nefolositoare!
Muza mea ,o inima ingropata adanc in ghiata dupa care sap cu iubirea mea neclntita ,neconditionata si absoluta!
Sfantul meu Tiran care face din mine un Razboinc al Luminii din ce in ce mai bun!
Sabia mea de foc albastru sta in fata inimi mele
Hai muza mea vino sa iti cunosti sfarsitul in totala mea implinire si dizolvare in lumina totala a absolutului!
Published in: on aprilie 11, 2018 at 8:41 am  Lasă un comentariu  

Cantecul privighetorii (4 : 30 am)

Straluciti ,straluciti !

Indrazniti sa straluciti !

Dati jos bubele de pe voi ,durerile ,negrelile ,supararile

Si indrazniti sa fiti zei

 

Privind in oglinda, spargeti poeziia gandurilor voastre

Si brazdati cerul precum un card de pasari phonix ,

Navaliti peste dealurile poverilor voastre ca o  turma de cai salbatici,

Fluturandu-va coamele  in vantul de dimineata,

Si sfasiati  gardurile  existentei ,ca o haita de lupi flamanzi dupa lumina !

 

Ceasurile bat ora cea mai intunecata ca sa trezeasca soarele!

Asezati-va pe maluri ,pe diguri ,pe poduri,pe acoperisuri ,la geamul trenului

Si urmariti negrul care se transforma in albastru si albastrul din care se naste rosul

Si straluciti odata cu el , lasati-l sa va scoata fluruti din piept !

Sa se reflecte in fiecare ciob de oglinda ,de inima sparta !

Sa va transforme bubele in flori , ranile in cristale , si durerea in cipritul pasarilor din padure ,

Sa va poarte pasi goi ,ingropati in nisip sau tavaliti in roua

Spre stele , spre zeii din voi

Straluciti, indrazniti sa straluciti !

 

Published in: on mai 4, 2017 at 9:59 pm  Lasă un comentariu  

Constelatia Capricornului

Paradoxal cei puternici sunt defapt cei slabi ,
Stau singur cu sabia mea
Neclintit ,spirit de veghe !
Barbati,femei ,masculin, feminin…
Razboinici ,vrajitoare ,regi si regine
Nimic …fluviul curge …ommm e sunetul lui
Neclintit ,stau singur cu sabia mea
Spirit de veghe ,in linistea constelatiilor
Timpul curge si sunetul lui imi vibreaza in ureche
Paradoxal cei slabi sunt cei puternici
Ma supun…cu mana pe manerul sabiei
Ma ridic pe piciorul drept ,cu capul plecat,
Raman neclintit spirit de veghe intre masculin si feminin ,intre regi si regine ,intre slabi si puternici ,intre lumi !
Paradoxal fluviul curge dar sunetul lui ramane neclintit !
Published in: on decembrie 29, 2016 at 11:39 am  Lasă un comentariu  

surpinsa intr-o conversatie cu mama

Mi-am zis rugaciunea si mi-am facut cruce cu limba in cerul gurii!
Ploua ,si cerul canta
Apoi mi-am luat secura in maini si am sarit din transee la razboi ,
Secura Luni Noi intr-o mana si tridentul Lumi Noi in cealalta,
Avam pielea neagra si picioarele pline de noroi !

Am vazut Fiara si fiara avea ochi si zambete de frati si surori
Lua forma multimii apoi se reorganiza in sanul propriu intr-o furtuna cu urlet si teama
Am scos limba la ea si limba mea a atins pamantul si am inceput sa dansez !
Apoi Shiva sub mine a inceput sa tremure in somnul lui de mort

– Azi am sa sparg oameni ! O sa le strapung piepturile cu securi de lumina ! O sa le rup coastele ca si cum toracele ar fi o colivie iar inima lor ar urla dupa libertate !
Azi or sa se reverse sufletele voastre afara ,eliberate de fiara din voi !

Aveam pielea neagra si plina de stele, tremuram in bratele mele
Ma tineam pe mine ca pe o comoara ,
Cu parul despletit curgand alb peste pamant!

-Azi am sa sparg scoarta terestra si am sa forez pana in adancul cel mai adanc si am sa ma asez in inima mamei mele, acolo de unde am venit toti in esenta cea mai pura
Si am sa o rog sa imi cante sa ma adoarma la loc
Si am sa visez lumea neprihanita ca o fecioara , vesela ca o mireasa ,magica si dedicata ca o preoteasa ,linistita ca o batrana ,sacra ca o zeita si iubitoare ca o mama

Si toti tatii lumii se vor pleca in fata ei !

Published in: on mai 11, 2016 at 7:07 pm  Lasă un comentariu  

izipit de trezit sau trezit de izpit

iubirea ,iubirea ,iubirea ,iubirea ,iubirea ,iubirea ,iubirea
pentru ca unii vor pace si altii aleg sa se impace cu sine
azi am inteles ca am sa zbor si fara aripa asta rupta
ca participarea ei fizica imi este de prisos si chiar inutila as putea zice
am ales drept pentru ca stanga mi-a aratat calea
din drumul lui Icar
in drumul in care nici pe mine sa nu ma mai car
si am inceput sa sar sa tipai sa dansez bizar cu tot ce imi iesea in cale
azi m-as fi prabusit in bratele tale
sa stau intr-o eterna si neclintita imbratiesare, ca si cum universul intreg m-ar imbratisa el insusi si inima lui ar batea din pieptul tau in urechile mele ,soptindu-mi „sunt aici pentru tine” !

Published in: on aprilie 10, 2016 at 7:43 am  Lasă un comentariu  

Adevar

era adevar

cand lumina era lumina si nu abur de miraj
cand am deschis ploapa in palma ta
si mi-am vazut ochiul care ma privea inapoi
cand eram acasa in mine nu in tine
cand binele era bine, nu anestezic de simtire

cand iti sorbeam cu buzele pace din ochi
cand din palmele tale curgea infinitul fara sa miste clipa
cand timpul isi tinea cadenta in respiratie ta nu in a mea
cand orice lucru nu avea nici inceput si nici sfarsit

atunci era si inca este si acum ma intorc acolo

Published in: on martie 20, 2015 at 8:38 am  Lasă un comentariu  

Ultimul Act

Am genunchii si coatele murdare de cenusa :

-Am condus sacrificii umane in piranidele aztece  ,nu-i asa ?

Nu mananc carne ,dar devorez inimi umane?

Sunt ca o sabie plina de sange ,si deasupra mea dansaza corbi ?

Sunt intunecata ca o zeita a mortilor si am oase la gat precum Kali?

Aveam jumatate de fata arsa si ochiul mi se rostogolea pe jos.

Avem patru perechi de ingeri in jurul rugului ,

Si unul deasupra mai mare ca toti,

Fiecare de cate o culoare si toti transparenti,

Precum razele soarelui trecand prin fereastra :

-Am fost  o preoteasa a lui Turaneb pe planeta pe care m-am nascut sa stiti

Si vin dintre nobili cosmici de dincolo de Eleys si Baha !

Ma trag din Marea Mama Cosmica Arienroth ,

Si am fost Samurai in Zanziazaroh si vrajitoare in Jamala !

Cum am ajuns aici in decadenta pe rugul umilintei ?

O voce care atunci cand vibreaza ,celulele freamata ,se auzi din vazduh :

-In ultima incarnare ai fost Mistic Tantric si ai ajuns la ultimul nivel al iluminari fizice ,dar nu ai putut accepta lumina mistuitoare a orgazmului sacru si te-a cuprins frica ,pentru ca asa era si firesc!

Pentru ca frica e poarta infernului si numai dincolo de fundul infernului este cel mai inalt munte

Iar in viata asta ti sa dat intunecimea si degradarea pentru ati scarbii fiinta de fiinta si a-ti umili dorinta de lumina !

Si rugul acesta in care zaci dezmembrata in cenusa este altarul

Pe care te-a ars focul pasiunilor tale intr-u purificare !

Am plans la vorbele ingerului si am inceput sa multumesc si sa ma bucur si extazul orgazmului a inceput sa imi adune si sa imi vindece bucatile imprastiate din fiinta ,apoi am incetat sa fac si asta si am incetat sa mai fiu !

Si din cenusa m-am ridicat ca o lacrima de lumina si m-am unit cu tot ce e de nenumit !

Published in: on ianuarie 6, 2015 at 9:53 am  Lasă un comentariu  

Desculta prin minte

dansand desculta prin viscolul mintii mele,
stropind violent cu sange incandescent,
imaculata iubire,divina constiinta alba ,
goala,goalita de toata forma rosie
umana ,cu pasiune muscand din gatul timpului !
plimbandu-mi limba fierbinte prin toata cunoasterea lui!
mestecand extazul revelatiei, pana la sinestezie totala!
si plina, umpluta de tot continutul lui fosforescent
de unde, ce se izbesc de pantecul fertil al creatiei cosmice !
pulsand in mine vibratia vietii ,inspir si scuip eoni de galaxi !
expir si zbier ecuatii condensate de vid, ce capata substanta,
albastra, pe buzele divinitatii!
soaptind sacadate in urechiile oglinzilor,
infinitelor reflexi ai fulgilor de constiinta pura,
ridmul frenetic al expresie de Sine!
sine pierdut in spasmele dansului,
descult prin viscolul mintzii mele !

Published in: on decembrie 24, 2014 at 1:02 am  Lasă un comentariu